Dragi cititori, am inceput sa ma civilizez si eu. Am reusit, intr-un final, sa fac un pas inainte spre lumea moderna... cam tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata, nu? De unde pasul? Pai, am redescoperit, fara prea multa uimire ci cu un strop de regret caci am pierdut din vedere acest amanunt, ca oamenii mai si ies la restaurant din cand in cand si nu mananca numai mancare gatita acasa. Acum, nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa imi tai singura craca de sub picioare, blogul meu are totusi ca tema mancarea gatita in casa.
Numeroase exemple recente mi-au demonstrat insa ca succesul unei aniversari sau pur si simplu a unei seri placute poate fi garantat de iesirea la un restaurant bun. De aici si crearea acestei noi pagini pe blog. Intentia mea e pe cat de simpla, pe atat de bine intentionata. Imi propun sa va descriu, in cuvintele mele, ce parere mi-au facut restaurantele pe care le-am incercat, incepand de la mancare, servire, locatie, o sa ma leg inclusiv de zambetul chelnerilor daca o sa il consider relevant, de culoarea peretilor si de decor sau de diversitatea meniului. Totul prin prisma extrem de subiectiva a propriei persoane.
Incep cu restaurantele din Cluj, caci aici ma gasiti de luni pana vineri, dar cum in weekend ne place sa vizitam tara sa nu fiti uimiti daca din cand in cand se mai strecoara si cate un local mai putin... localnic.
Acum, nu va ganditi ca as avea vreo pregatire profesionala care sa ma indreptateasca sa fac aceste observatii. Pur si simplu fac parte din categoria gurmanzilor care se bucura de viata si de mancare si vreau sa vad cat de mult ma poate binedispune iesirea la un anume restaurant. Cum ziceam mai sus, subiectivitatea, bat-o vina.
Incep cu restaurantul indian pe care l-am incercat cu ocazia aniversarii a 6 luni de casatorie, si anume Indigo. Daca dati un click aici mergeti direct pe site-ul Indigo.
Pai ce ar fi de zis? Extraordinar localul! Extraordinara bucataria! Foarte simpatici si bine pregatiti chelnerii, si foarte prompta servirea! O singura treaba nu mi-a placut, de fapt mai mult lui Cristi si m-am luat si eu dupa el... la cat de grozav a fost totul ne asteptam sa auzim macar un "bine ati venit", un "buna seara" sau un "pofta buna" pe indiana.
Dar sa revin la ce mi-a placut, caci aici am ce scrie. Dupa ce ni s-a adus meniul si sticla de vin comandata (vinul casei, rosu, demisec, excelent), a venit momentul sa comandam... noi, mari necunoscatori ai bucatariei indiene neputand face diferenta intre paneer, vindaloo sau tandori, ne-am bazat intru totul pe recomandarile chelneritei. Astfel, Cristi a comandat o supa de linte usor aromata, pui tikka cu orez cu legume si un sos cu menta, iar eu m-am delectat cu pui in curry a la Indigo (specialitatea bucatarului la capitolul pui), cu orez cu sofran si chimion, iar la desert am incercat Gulab Jamun, adica niste galuste din aluat fierte in lapte, cu sos dulce pe deasupra si garnisite cu frisca. Ce sa zic? Domnisoara care ni le-a recomandat chiar isi stie meseria.
Mancarea a fost delicioasa, proaspata, fierbinte, bine condimentata si aromata fara insa a trece in partea condimentarii exagerate. Datorita filmelor americane am avut si eu, cum probabil au multi, impresia ca o sa am nevoie de 2 litri de apa ca sa ma pot bucura de mancarea picanta, dar am fost placut surprinsa sa constat ca acelea erau doar exagerari comerciale si ca de fapt gustul mancarii indiene este suav, imbietor. Mi-a placut in mod deosebit aroma de ghimbir; am incercat sa il gatesc si eu acasa dar nu mi-a reusit, aici insa i se simtea parfumul din fiecare fel comandat, suficient de mult ca sa stii ca e acolo dar suficient de putin ca sa simti nevoia de a mai lua o inghititura ca sa te bucuri de aroma lui specifica. Puiul a fost fraged si gustos, orezul bine aromat, iar desertul ca nimic altceva ce am gustat pana acum. Galustele, facute dintr-un aluat foarte moale si pufos, aveau un gust puternic de migdale care, in combinatie cu sosul dulce turnat pe ele ma faceau pur si simplu sa zambesc. Trebuia sa iau din cand in cand cate o lingurita de frisca doar ca sa imi dezmortesc papilele gustative ca sa ma pot bucura din nou de gustul inedit.
Un mare plus trebuie acordat atmosferei din local. La Indigo a predominat calmul si rabdarea, nu am vazut chelneri grabiti, nervosi sau iritati, am ascultat muzica specific indian, la un volum decent, atat cat sa stii ca e acolo fara insa a-ti intrerupe conversatia cum se intampla in multe alte localuri din Cluj unde se asculta un anumit post de radio sau de televiziune si in toiul discutiei te trezesti intrerupt de o stire, de o dedicatie sau de un vers cunoscut pe care incepi sa il fredonezi inconstient si nu te mai bucuri de mancare. Si la Indigo am vazut plasme pe pereti... spre deosebire de alte restaurante unde in mijlocul ciorbei te uiti la stirile de la ora 5 sau la fundul dezvelit al vreunei interprete noi in trend, aici am putut admira, in timp ce sorbeam din vin, imagini din minunata Indie: saci cu condimente - anason stelat, sofran, ghimbir, menta, faimosul curry, coriandru, piper, scortisoara, imagini cu mancaruri, imagini din natura, imagini minunate care iti aratau o lume ireal de frumoasa.
E cazul sa inchei, ca sa nu ziceti ca ii laud prea mult. V-ati dat seama pana acum ca eu am fost incantata de aceasta experienta indiana si abia astept sa revin acolo ca sa incerc si celelalte specialitati. Am inceput usor, cu pui, dar abia astept sa vad cum pregatesc ei porcul, sau mielul, caci am auzit ca e excelent. Cu alte cuvinte, daca vreti sa incercati ceva nou si foarte bun, va recomand o vizita la Indigo. Iar daca nu stiti ce sa comandati, mergeti pe mana chelnerilor, nu veti regreta.
Pai ce ar fi de zis? Extraordinar localul! Extraordinara bucataria! Foarte simpatici si bine pregatiti chelnerii, si foarte prompta servirea! O singura treaba nu mi-a placut, de fapt mai mult lui Cristi si m-am luat si eu dupa el... la cat de grozav a fost totul ne asteptam sa auzim macar un "bine ati venit", un "buna seara" sau un "pofta buna" pe indiana.
Dar sa revin la ce mi-a placut, caci aici am ce scrie. Dupa ce ni s-a adus meniul si sticla de vin comandata (vinul casei, rosu, demisec, excelent), a venit momentul sa comandam... noi, mari necunoscatori ai bucatariei indiene neputand face diferenta intre paneer, vindaloo sau tandori, ne-am bazat intru totul pe recomandarile chelneritei. Astfel, Cristi a comandat o supa de linte usor aromata, pui tikka cu orez cu legume si un sos cu menta, iar eu m-am delectat cu pui in curry a la Indigo (specialitatea bucatarului la capitolul pui), cu orez cu sofran si chimion, iar la desert am incercat Gulab Jamun, adica niste galuste din aluat fierte in lapte, cu sos dulce pe deasupra si garnisite cu frisca. Ce sa zic? Domnisoara care ni le-a recomandat chiar isi stie meseria.
Mancarea a fost delicioasa, proaspata, fierbinte, bine condimentata si aromata fara insa a trece in partea condimentarii exagerate. Datorita filmelor americane am avut si eu, cum probabil au multi, impresia ca o sa am nevoie de 2 litri de apa ca sa ma pot bucura de mancarea picanta, dar am fost placut surprinsa sa constat ca acelea erau doar exagerari comerciale si ca de fapt gustul mancarii indiene este suav, imbietor. Mi-a placut in mod deosebit aroma de ghimbir; am incercat sa il gatesc si eu acasa dar nu mi-a reusit, aici insa i se simtea parfumul din fiecare fel comandat, suficient de mult ca sa stii ca e acolo dar suficient de putin ca sa simti nevoia de a mai lua o inghititura ca sa te bucuri de aroma lui specifica. Puiul a fost fraged si gustos, orezul bine aromat, iar desertul ca nimic altceva ce am gustat pana acum. Galustele, facute dintr-un aluat foarte moale si pufos, aveau un gust puternic de migdale care, in combinatie cu sosul dulce turnat pe ele ma faceau pur si simplu sa zambesc. Trebuia sa iau din cand in cand cate o lingurita de frisca doar ca sa imi dezmortesc papilele gustative ca sa ma pot bucura din nou de gustul inedit.
Un mare plus trebuie acordat atmosferei din local. La Indigo a predominat calmul si rabdarea, nu am vazut chelneri grabiti, nervosi sau iritati, am ascultat muzica specific indian, la un volum decent, atat cat sa stii ca e acolo fara insa a-ti intrerupe conversatia cum se intampla in multe alte localuri din Cluj unde se asculta un anumit post de radio sau de televiziune si in toiul discutiei te trezesti intrerupt de o stire, de o dedicatie sau de un vers cunoscut pe care incepi sa il fredonezi inconstient si nu te mai bucuri de mancare. Si la Indigo am vazut plasme pe pereti... spre deosebire de alte restaurante unde in mijlocul ciorbei te uiti la stirile de la ora 5 sau la fundul dezvelit al vreunei interprete noi in trend, aici am putut admira, in timp ce sorbeam din vin, imagini din minunata Indie: saci cu condimente - anason stelat, sofran, ghimbir, menta, faimosul curry, coriandru, piper, scortisoara, imagini cu mancaruri, imagini din natura, imagini minunate care iti aratau o lume ireal de frumoasa.
E cazul sa inchei, ca sa nu ziceti ca ii laud prea mult. V-ati dat seama pana acum ca eu am fost incantata de aceasta experienta indiana si abia astept sa revin acolo ca sa incerc si celelalte specialitati. Am inceput usor, cu pui, dar abia astept sa vad cum pregatesc ei porcul, sau mielul, caci am auzit ca e excelent. Cu alte cuvinte, daca vreti sa incercati ceva nou si foarte bun, va recomand o vizita la Indigo. Iar daca nu stiti ce sa comandati, mergeti pe mana chelnerilor, nu veti regreta.
