miercuri, 22 decembrie 2010

Pregatiri pentru Craciun


He hei, de cateva zile ne pregatim si noi, ca tot poporul, pentru Craciun.

Am facut liste cu lucrurile de care avem nevoie, am facut curat prin toata casa, ne-am anuntat prietenii de intentia noastra de a-i colinda... nu de alta dar trebuie sa se pregateasca sufleteste dragii de ei, am cumparat cadouri pentru cei dragi (pentru noi inca nu, cred ca asta ar trebui sa imi dea ceva de gandit hmmm), am stabilit ce o sa gatesc cu aceasta ocazie... adica gandacei, cornulete cu vanilie, cozonac cu branza dulce, nuca si stafide, prajitura Fanta (in varianta mea), un platou cu snitele, chiftelute pane (da, pane), ardei umpluti cu crema de branza, cascaval, masline si legume proaspete, poate si o supa de pui cu taitei si o salata de boeuf, oua umplute si nu in ultimul rand minunata friptura de porc de Craciun, cu carne proaspata, carnati afumati, usturoi si rozmarin... mmmmmmm... dar lucrul de care ne-am bucurat cel mai mult zilele acestea a fost bradutul nostru, primul bradut pe care l-am impodobit eu si Cristi ca familie, ieeeeeeei!

Desi azi nu postez nici o reteta, profit totusi de ocazie ca sa postez niste poze si sa va facem o urare: 















Sarbatori Fericite! Va dorim sa gasiti sub brad toate darurile pe care i le-ati cerut Mosului si nu numai, sa gasiti sanatate, fericire si bunastare, va dorim sa aveti colindatori cat mai multi si familia si prietenii in jurul vostru ca sa va bucurati impreuna de aceste momente deosebite, va dorim ca prin magia Craciunului sa dispara toate greutatile, grijile si supararile iar in locul lor sa vina zambete, bucurii si vise implinite, va dorim pace si liniste in suflet, sau, in doua cuvinte, va dorim un Craciun Fericit!





Va mai arat doua poze...
una cu ajutorul nostru la pus instalatiile pe brad... eu si Cristi le-am aranjat si domnisoara s-a bucurat de ele  :)) se numeste Iulia si mi-e un fel de nepotica prin alianta, adica fara sa imi fie ruda dar imi e ataaaaaaaaaat de draga!

Si a doua poza e cu sotul meu care zambeste "fermecator" cand primeste un pupic de la mine! :)))))

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Clatite cu branza dulce

Una din distractiile mele preferate este sa il rog pe sotul meu sa mearga pana la magazin si sa cumpere ceva... nu conteaza ce, poate fi o paine, un litru de lapte sau un bec. Motivul pentru care lucrul acesta ma distreaza este ca intotdeauna se intoarce cu altceva decat ce am cerut eu. Joi, de exemplu, l-am rugat sa coboare si sa cumpere  ceva dulce, vreo 4 portocale cu care sa ne delectam dupa masa si, in spiritul minunatei sale personalitatii, Cristi mi s-a intors cu un litru de lapte, 5 oua si o punguta cu branza dulce proclamand ca, evident, clatitele cu branza sunt mult mai distractive si mai gustoase decat portocalele... cu alte cuvinte "draga, mi-e pofta de clatite" dupa care mi-a zambit cum numai el stie si inainte sa ma dezmetecesc m-am pomenit in bucatarie "prajiturind" dupa cum zice reclama.
Reteta e pe cat de simpla pe atat de gustoasa.

Pentru aproximativ 15 clatite mari aveti nevoie de: 2 oua, 300 ml lapte, 1 cana cu apa, 1 plic zahar vanilat, 2 linguri cu zahar tos, un praf de sare, faina cat cuprinde
Umplutura: branza dulce de vaca, zahar tos dupa gust, 1 plic zahar vanilat

Ouale se amesteca cu praful de sare, zaharul tos si zaharul vanilat si se freaca bine. Se adauga apoi laptele, apoi cate un pic de faina amestecand in continuu ca sa nu faca cocoloase, pana obtineti un aluat fin si grosut. Se dilueaza apoi cu apa, amestecand cu telul, pana capata consistenta dorita.

Branza se freaca bine cu zaharul pana ce acesta se topeste. Pentru ca branza proaspata de vaca poate fi un pic seaca se poate amesteca cu o lingura de smantana, sau daca nu aveti, puteti face ca mine si o puteti amesteca cu un pahar micut de lapte. De asemenea, in umplutura de branza puteti adauga stafide tinute in rom, coaja de portocala glasata, nuci pisate sau alte bunatati care v-ar placea.


Clatitele se coc intr-o tigaie de teflon, unsa cu foarte putin ulei, in felul urmator: in tigaia unsa se pune clatita, se coace pe o parte; se intoarce pa partea cealalta, se unge pe o jumatate cu umplutura de branza si se pliaza; se lasa asa 15 - 25 de secunde, se intoarce si pe partea cealalta, se mai tine 15 - 25 de secunde si gata.

Se servesc fierbinti, simple sau cu zahar pudra pe deasupra.

Pofta buna va doresc!

vineri, 3 decembrie 2010

Lasagna

Dupa cum ziceam ieri, cu ocazia zilei de 1 Decembrie am facut pentru prima data o minunata si gustoasa lasagna in cinstea tuturor celor care au salivat urmarind Friends si vazandu-l pe Joey cum infuleca lasagna mai repede decat inhala aer, in cinstea tuturor celor carora le plac pastele si, nu in ultimul rand, in cinstea onorarii unui pariu facut la bowling care avea ca miza o lasagna... dat fiind ca eu am gatit, e clar ca nu ma prea pricep la bowling.
Desi e o reteta care necesita destul de mult timp pentru preparare, va asigur ca merita sa o incercati.

Aveti nevoie de: foi de lasagna, 1/2 pachet de unt, 400 gr cascaval ras
pentru sosul de carne: 1 kg de carne tocata (amestec de vita si porc sau pui), 500 ml bulion, 2 cepe mari, 1 morcov mare, 1 ardei gras, sare, piper, oregano, 1 cana mica cu apa fierbinte
pentru sosul Bechamel: 2 linguri de unt, 4 linguri de faina alba, 800 ml lapte rece, sare, oregano 

Prima data se pregateste sosul de carne.
Cepele se curata, se spala si se taie marunt. Se pun la calit in putin ulei, la foc mic. Intre timp se taie ardeiul cubulete mici si se adauga peste ceapa. Morcovul se curata, se da pe razatoarea mica si se adauga si el la ceapa.
Cand s-au calit legumele se adauga carnea tocata, se amesteca de cateva ori si se stinge cu cana de apa. Se adauga sare, piper si oregano, se pune si bulionul si se lasa sa fiarba la foc mic spre mediu pentru 30 - 40 de minute. Nu uitati sa amestecati din cand in cand in sosul de carne ca sa nu se prinda de cratita.
Daca scade sosul si carnea nu e inca facuta puteti sa mai adaugati sos de rosii sau apa, sau daca dupa 40 de minute sosul de carne e inca prea lichid puteti sa il lasati sa mai fiarba inca 10 minute ca sa scada.
Cand e gata se opreste focul sub cratita si se lasa deoparte pana se pregateste sosul Bechamel.
Intr-o cratita cu fundul gros se pun cele 2 linguri de unt la topit. Cand s-a topit se adauga faina amestecand incontinuu cu telul ca sa nu faca cocoloase.
Daca vi se pare ca nu faceti fata si ca mai aveti nevoie de inca o mana, nu-i bai; procedati ca mine: luati o pauza... pe la jumatatea cantitatii de faina am luat cratita de pe foc, am adaugat restul de faina, am amestecat strasnic si dupa aceea am pus cratita iar pe aragaz.
Dupa ce ati incorporat toata faina incepeti sa adaugati cate un pic din laptele rece, amestecand cu telul. Cand ati adaugat tot laptele dati focul pe incet spre mediu si amestecand incet, usor, aduceti sosul la fierbere. Dupa vreo 5 minute o sa vedeti ca acesta capata consistenta unei budinci mai lichide, moment in care e gata si se ia de pe foc. Se drege de gust cu putina sare si mult oregano... asa imi place mie.
Acum vine partea amuzanta. Se unge un vas termorezistent cu unt. Apoi puneti o cratita cu apa la fiert; in apa adaugati un praf de sare si o lingurita de ulei. Cand apa clocoteste dati focul pe incet si puneti 2 foi de lasagna in apa... sau in functie de marimea vasului, puneti foile de care aveti nevoie pentru primul strat. Cand s-au inmuiat bine le scoateti si le puneti in vasul termorezistent... dupa care puneti alte 2 sau 3 foi in apa clocotita.
Peste foile din vas puneti un rand din sosul de carne, un strat de sos Bechamel si un strat de cascaval ras. Peste puneti foile care s-au inmuiat intre timp, apoi iar carne, sos alb, cascaval si asa mai departe pana cand umpleti vasul si ultimul strat e din foi. Se unge pe deasupra cu unt (nu prea mult sau iasa foarte grasa... ca pana acum era light :)))))).
Se pune capacul vasului de lasagna sau o folie de aluminiu pe deasupra si se da la cuptor o ora la foc potrivit. Se da jos apoi capacul, se mai pune pe deasupra un strat de cascaval si se mai da la cuptor inca 30 de minute la foc mic.

Se serveste fierbinteeeeee!

Pofta mare!

joi, 2 decembrie 2010

Fun Garibaldi

Cu ocazia zilei de 1 Decembrie am pregatit pentru prima data o minunata si gustoasa lasagna (reteta o sa o postez maine), un platou taranesc (poze putin mai incolo...) si, special pentru Cristi, am facut si o portie de prajiturele Garibaldi pe care le-am decorat de data asta cu niste bombonele colorate. Rezultatul a fost minunat dupa parerea mea.

Reteta nu o sa o postez inca o data pentru ca o puteti gasi aici, dar postez niste poze ca sa ma laud cu ele.

Pofta mare!




vineri, 26 noiembrie 2010

Salata de sfecla rosie

















Una din cele mai bune, mai sanatoase si mai amuzante salate pe care le-am gatit a fost salata de sfecla rosie. Si cum e toamna si puteti gasi sfecla rosie peste tot, la supermarketuri, hypermarketuri, piete sau magazine de colt cred ca acesta este momentul ideal sa postez reteta mea de salata de sfecla... din pacate nu stiu sa va spun exact cantitatile de care aveti nevoie din fiecare ingredient deoarece de fiecare data cand o prepar folosesc sistemul "ochiometric" si o gust de vreo 5 ori pana sa ma decid ca asa vroiam sa iasa.

Aveti nevoi de: sfecla rosie, apa fiarta fierbinte, sare, zahar, otet, radacina de hrean (ideal ar fi sa folositi proaspata si data pe razatoarea fina, dar o puteti gasi si in comert in borcanase mici, sub forma de conserva)

Se incepe cu inceputul, si anume cu sfecla. Pe aceasta o puteti pregati in 2 moduri:
1. varianta rapida: Se spala sfecla, se curata de coaja, se taie cubulete si se pune la fiert in apa cu putina sare. Pro: sfecla e gata sa fie folosita in 5 - 10 minute din momentul in care incepe sa fiarba. Contra: sfecla pierde mult din gust, din aspect si din vitamine prin fierbere.
2. varianta gustoasa: Sfecla se spala foarte bine si se sterge cu un prosop de hartie. Se impunge apoi in cateva locuri cu furculita si se da la cuptor, la foc mediu, sa se coaca. Se incearca dupa aceea periodic cu furculita si, cand aceasta intra usor pana in mijlocul sfeclei, inseamna ca e gata sa fie folosita. Pro: Sfecla isi pastreaza culoarea si vitaminele, sa nu mai vorbim de gust care e de cel putin de doua ori mai intens decat daca e pregatita prin fierbere. Contra: dureaza destul de mult pana se coace, in functie de dimensiunile sfeclei poate dura de la 20 de minute pana la o ora si trebuie sa asteptati pana se raceste un pic ca sa o curatati de coaja.

Oricum ati pregatit sfecla, dupa ce e gata de folosire o taiati dupa cum va poarta imaginatia: cubulete, feliute, bastonase, inimioare, o dati pe razatoarea mare, sau pe razatoarea mica sau cum vreti sa arate, si o puneti in bolul de servire sau in borcanul in care urmeaza sa o pastrati.
Se face apoi dressingul din apa care a ramas de la fierbere sau din apa fiarta fierbinte, sare, zahar, otet si radacina de hrean data pe razatoarea fina. La capitolul acesta o pregatiti dupa gustul personal. Mie imi place mai dulce si cu mult hrean, mama o pregateste mai dulce si cu mai mult otet, in orice caz trebuie sa amestecati ingredientele si sa tot gustati pana sunteti multumiti de gust.

Turnati dressingul peste sfecla si pofta mare!

luni, 22 noiembrie 2010

Pizza de casa (2)

















Acum doua saptamani, pe data de 14 noiembrie mai exact si cu o zi inainte sa intram in Postul Craciunului ca sa fiu precisa, am decis eu, sotul meu si Florin sa sarbatorim lasatul secului cu vin fiert si cu gogosi. Prima si a doua parte ne-au iesit intocmai, adica sarbatoritul si vinul fiert... gogosile au suferit insa o mica "mutatie" si s-au transformat intr-o pizza minunata.
Pizza este una din mancarurile mele preferate pentru ca o poti gati dupa bunul plac, o poti prepara cu orice ai prin frigider... nu ai salam sau sunca, nu e bai, se poate face vegetariana, ai uitata prin camara o conserva de ananas, faci o pizza Hawai, nu ai decat ceapa prin camara, nici acum nu e stres, mai adaugi o conserva de ton si obtii o minunata pizza tonno e cipolla. Cred ca motivul pentru care indragesc asa de mult acest fel de mancare este ca imi permite sa ii dau frau liber imaginatiei mele, iar lui Cristi ii place pentru ca e buuuuna! si punct.

Aveti nevoie de:
pentru aluat: 500gr. faina alba, 1 cubulet de drojdie, 1 lingurita de zahar, 1/2 lingurita de sare, 1/2 lingurita de oregano, 1/2 lingurita de busuioc, 4 linguri de ulei (de floarea soarelui sau de masline), 1 cana de dimensiuni medii cu apa calda
pentru umplutura noi am avut la dispozitie: salam crud-uscat taiat feliute foarte subtiri, 1 ardei verde, masline verzi umplute cu gogosari, cascaval pentru pizza*, 1 conserva cu porumb dulce, 1 conserva cu ciuperci champignon taiate felii, sare, piper, oregano, busuioc, 300ml. sos de rosii (bulion), 4 catei de usturoi

In cana cu apa calda se pune cubul de drojdie cu lingurita de zahar si o lingurita de faina, se amesteca sa se dizolve drojdia si se lasa apoi sa stea intr-un loc caldut pentru cateva minute, pana vedeti ca amestecul incepe sa se umfle.
Intr-un bol incapator in care s-a pus restul de faina se adauga amestecul de mai sus impreuna cu restul ingredientelor si se framanta cu mana pana se obtine un aluat tare si elastic. Daca mai e nevoie puteti sa mai adaugati apa calduta. Dupa asta puteti lasa aluatul sa creasca intr-un loc cald pentru o jumatate de ora sau puteti face o smecherie pe care o fac eu de fiecare data. Incep sa preincalzesc cuptorul pentru pizza, la foc mic, cu aluatul in cuptor. Totul e sa aveti grija sa puneti un dog de lemn sub bol ca sa nu se topeasca, si in nici un caz sa nu il lasati mai mult de 5 - 10 minute sau nu o sa mai puteti lucra cu el.
Intre timp se amesteca intr-o cana bulionul cu putina sare, piper, usturoiul dat pe razatoarea fina, oregano, busuioc si alte condimente care va plac pe pizza.
Aluatul se scoate, se intinde intr-o foaie subtirica ce se aseaza in tava sau tavile de pizza care au fost unse in prealabil cu putin unt sau margarina si tapetate cu faina. Se ung apoi bine cu amestecul de mai sus (cel cu bulion). Nu va speriati daca vi se pare prea mult lichid,asa trebuie sa fie.
Se aseaza apoi feliile de salam, ciupercile, porumbul, felii de ardei, se rade pe deasupra mult cascaval, se pun apoi maslinele si se da pizza la cuptor la foc mediu pana se coace aluatul.
Noi am avut si ketchup la dispozitie, dar a fost asa de buna pizza ca nu am avut nevoie de el.

Pofta buna va doresc!

* Daca tot am pus o steluta langa cascavalul de pizza m-am gandit sa o si explic. Puteti folosi cam orice fel de cascaval pe pizza... nu cred totusi ca o sa va incumetati sa cumparati cascavalul super cascavalul cu mucegai si impachetat in lemn de nu stiu care esenta si sa il radeti pe acela pe deasupra pizzei... puteti, dar totusi! Puteti insa incerca cascavalul pentru pizza. Eu l-am trecut mult timp cu vederea prin magazine, obisnuita fiind cu marcile cunoscute; pana o data cand mi-am zis ca nu am ce pierde si l-am cumparat. De sine statator, servit ca o gustare, nu e chiar cel mai reusit; dar pe pizza e fantastic de bun, se topeste la fix, are gust bun si costa mult mai putin decat cascavalul obisnuit... ziceam si eu asa, ca un sfat prietenesc.

duminică, 7 noiembrie 2010

Placinta cu dovleac





 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
O buna parte din serile copilariei mele mi le-am petrecut in fata televizorului urmarindu-i pe Tom si Jerry sau pe Dexter si Dee Dee trecand prin tot felul de peripetii, iar in fiecare an, o data cu apropierea toamnei, ii vedeam mancand faimoasa "pumpkin pie" sau placinta cu dovleac cum ii spunem noi. Si cum nici mama, nici bunicile, matusile sau prietenele lor nu gateau asa ceva nu am putut decat sa visez la minunatia aceea prezentata in desene animate... asta pana acum deoarece tocmai am scos din cuptor o placinta cu dovleac.
 
Aveti nevoie de: 
pentru aluat: 1 ou, 2 linguri de zahar, un varf de cutit de sare, 2 linguri de ulei, 1 lingura de smantana, 1/2 cub de drojdie, 1 cana cu apa calduta si faina cat cuprinde
pentru umplutura: 800 gr. dovleac pentru placinta, 2 linguri ulei, 5 linguri de vin, 5 linguri de apa, 1 pliculet de zahar vanilat, 1 baton de scortisoara, zahar si sare dupa gust
In cana cu apa calduta se pune jumatatea de cub de drojdie, 1 lingurita de zahar si 1 lingurita de faina. Se amesteca cu o lingurita si se tine la loc cald cateva minute. Intre timp se pun restul ingredientelor intr-un castron, se adauga si drojdia si treptat cate un pic de faina pana cand se obtine un aluat de placinta numai bun. Se lasa sa creasca intr-un loc caldut.

Dovleacul se curata de coaja si de seminte si se da pe razatoarea mica. Se pune intr-o cratita cu fundul gros in care s-au pus uleiul, apa, vinul si batonul de scortisoara si se caleste la foc mic pana cand dovleacul devine moale, bine facut. Se adauga apoi zaharul vanilat, zaharul si sare dupa gust si se mai tine la foc cateva minute. Daca pe parcurs incepe sa se prinda de cratita, se mai adauga cate un pic de apa.

Se intinde apoi o foaie din  90% din aluat, se pune deasupra umplutura, se ruleaza ca pentru cozonac, si se pune in tava de cozonac tapetata cu hartie de copt. Din restul de aluat am taiat fasii si am decorat placinta. Am batut apoi bine un ou si am uns-o cu el, am presarat pe deasupra zahar tos si am dat placinta la cuptor la foc mediu spre mic pentru cam 30-40 de minute. Cand s-a rumenit pe deasupra am incercat-o cu o scobitoare pe margine ca sa nu nimeresc umplutura si cand a iesit uscata am scos-o din cuptor. Am pudrat-o pe deasupra cu zahar praf si gata!

Pofta buna!

Un mic sfat de final. Placinta de dovleac e pentru cei carora le place gustul de dovleac. Eu personal am fost incantata de rezultat, dar pentru prima data de cand gatesc, Cristi nu a cerut si o a doua felie!

luni, 25 octombrie 2010

Pizza de toamna



Toamna este o perioada foarte ocupata pentru toate gospodinele. Chiar daca nu am mai postat de ceva timp, nu inseamna ca nu am mai gatit. Dimpotriva, toamna aceasta am fost harnicuta ca o furnicuta; am pus pe iarna tot felul de muraturi, am incercat tot felul de bunatati cu fructe si legume de toamna - castane fierte, castane prajite, placinta cu dovleac, cartofi gratinati, ardei copti, un sos grozav pentru paste cu vinete si ardei rosii, omleta cu legume, dovleac copt (simplu si cu miere), cozonac cu nuci, prajitura cu mere,  must de struguri rosii, varza calita, si pe langa deliciile culinare am plantat flori de toamna - trandafiri, lalele negre aduse din Olanda, crocus, zambile, narcise si un mix de seminte care o sa infloreasca primavara devreme.
Azi insa scriu despre o pizza facuta in casa cu ingrediente "rustice".

Aveti nevoie de: pentru aluat: 400 gr. faina, 1 cub mic de drojdie, 1 lingurita de zahar tos, 1/4 lingurita de sare, 2 linguri de ulei de masline (se poate folosi si de floarea soarelui), 2 cani de apa calduta
pentru topping: salam (de oricare) taiat felii subtiri, mult cas de casa dat pe razatoarea mare, 4 rosii mari de casa taiate felii subtirele, 1 conserva de ciuperci champinion taiate felii, 1 cana de sos de rosii, 1 lingurita de oregano, 1 lingurita de cimbru, 1 lingurita de busuioc, sare, piper

Se pune cubul de drojdie si lingurita de zahar intr-o cana de plina cu apa calduta. Se lasa intr-un loc cald pana creste un pic - cam 10 minute. Se toarna apoi intr-un bol incapator impreuna cu restul ingredientelor, mai putin cealalta cana de apa si se framanta aluatul de pizza; restul de apa se adauga numai daca este necesar. Se lasa apoi sa creasca cam 15-20 de minute intr-un loc foarte cald.
Se unge cu putin ulei tava de pizza si se intinde foaia de aluat.
Intr-o cana mare se amesteca sosul de rosii, sarea, piperul, oregano, busuiocul si cimbrul. Cu sosul acesta se unge bine foaia de aluat, apoi se pune deasupra ei salamul taiat felii, ciupercile si o cantitate foarte mare de cas ras. Peste cas se pun rosiile taiate felii si se da totul la cuptor cam 20 de minute.

Rezultatul va fi o pizza subtire, crocanta, rustica si foarte gustoasa.

Pofta buna va doresc!

marți, 14 septembrie 2010

Ardei umpluti cu varza - muraturi

Saptamana trecuta a fost pentru mine o saptamana perfecta de toamna. Pe langa faptul ca dulapul meu este mai plin cu o rochita si cu o pereche de pantofi, cateva zile m-am transformat intr-o gospodina si, sub indrumarea mamei mele am pregatit si cateva muraturi pentru iarna... cantitati mici dar varietate mare: gogosari dulci murati, ardei grasi galbeni umpluti cu varza alba si rosie de toamna, ardei iuti murati, ardei kapia rosii copti, precum si o portie sanatoasa de zacusca.
Acum, in ceea ce priveste reteta ardeilor grasi umpluti cu varza, trebuie sa recunosc ca e pentru prima data cand am pregatit muratura in sine si, desi m-am delectat cu ardei facuti dupa reteta asta, nu pot sa va spun inca daca mi-a reusit sau nu... vedem in cateva saptamani. Totusi, dupa cum aratau pe cand am terminat totul, eu sunt foarte optimista.

Aveti nevoie de: 5 kg ardei grasi galbeni, 6 kg varza alba de toamna, 3 verze rosii mici, 4 litri de apa rece, 1 litru de otet, 5 linguri de sare neiodata, frunze proaspete de telina, radacina de hrean, boabe de piper, frunze de dafin, si daca va place gustul puteti adauga si cateva crengute uscate de marar (noi nu am pus)


Ardeii se spala bine cu apa rece si se scurg. Cu ajutorul unui cutit cu varful foarte ascutit se taie cu grija in jurul coceanului si se scoate usor din ardei, tragand incet de codita ardeiului. Ardeii se curata bine pe interior de toate semintele si apoi se freaca, tot pe interior, cu putina sare. Ardeii frecati cu sare se lasa deoparte intr-un vas pana se pregateste varza.
Verzele, si cele albe si cele rosii, se curata de frunzele din exterior si apoi se taie fideluta (varza  se poate da si pe razatoarea mare dar nu o sa fie la fel de aspectuoasa.). Se amesteca intr-un vas cu o jumatate de lingura de sare neiodata si se lasa sa stea cam o jumatate de ora, timp in care se spala bine borcanele si capacele.
Se strange bine varza in maini si se scurge de apa si apoi se umplu ardeii. Se aseaza apoi in borcane si printre ei se pun radacini de hrean curatate, frunze de telina, boabe de piper si cate o frunza de dafin.
Se acopera cu apa rece amestecata cu otetul si cu cele 5 linguri de sare neiodata, se pun capacele si se uita de borcane intr-un loc uscat si racoros (o pivnita) pana la iarna.

Nu am scris nimic de conservant pentru ca nu e nevoie.

Pofta buna!

luni, 30 august 2010

Vitel cu cus-cus




Salutare lume!

Weekendul trecut l-am petrecut la nasi, facand gratare si distrandu-ne de zor si tot la ei in biblioteca am descoperit o carte grozava cu tot felul retete grecesti, mancaruri, deserturi si unele lamuriri vis-a-vis de vinuri chiar. Atentia mi-a atras-o insa o reteta simpla care arata absolut bestial in poza din carte... desi eu nu am reusit sa reproduc imaginea de acolo, va pot asigura ca reteta merita incercata, e pe cat de simplu de pregatit, pe atat de gustoasa... a da, se numeste "arni youvetsi me krithara ki" sau in traducere libera "miel cu orzisor"... acum stiu ce ganditi... ce are de-a face mielul cu orzisor cu reteta postata de mine? Ei bine, reteta se poate face atat cu carne de miel cat si cu carne de vitel, eu am ales varianta a doua, si orzisorul este de fapt un fel de cus-cus doar cu forma bobului de orz, si cum nu am gasit forma respectiva in comert, m-am multumit cu clasicul cus-cus. Nelamuriri? Nu? Ce bine :)).

Aveti nevoie de: 1 kg carne de vitel, 5 rosii mari foarte coapte, 1/2 ceasca cu ulei de masline, 1/2 kg paste fainoase (cus-cus), sare, piper

Carnea se spala, se zvanta cu un prosop de bucatarie, se portioneaza in bucatele mici si se pune intr-un vas termorezistent. Se adauga sare, piper, rosiile curatate si taiate in cubulete mici, uleiul de masline si putina apa si se da la cuptor la foc potrivit pana carnea este gatita.
Cand carnea este aproape gata se adauga 4 cesti de apa calda, cus-cus-ul si se drege gustul de sare si se amesteca totul. Se da din nou la cuptor, insa se scoate cam la fiecare 5 minute ca sa amestecati pentru a avita prinderea pastelor fainoase de peretii vasului.

Si gata! mancarea se poate servi simpla, cu branza rasa pe deasupra sau cu smantana... oricum ar fi e foarte buna.

Pofta mare va doresc!

miercuri, 11 august 2010

Ciorba de legume de vara

















Salutare!

In urma succesului inregistrat saptamana trecuta cu ciorba de perisoare, ieri am decis sa mai fac o ciorbita si sa vad daca si de data asta reusesc sa fac ceva la fel de bun... sunt incantata sa va anunt ca parca a iesit mai buna! :))

Aveti nevoie de: 1 ceapa alba mare, 1 ardei gras galben, 1 gulie mica, 3 morcovi mari, 200g rosii cherry cat de mici, 150g mazare verde proaspata, 100g pastai de fasole, 50g slaninutza, 1 ou, 2 linguri de smantana grasa, 2 linguri de frunze de patrunjel proaspat tocate, 1 lingurita de frunze de leustean tocate marunt

Slaninuta se taie in bucatele cat de mici si se pune la calit in cratita de ciorba intr-o lingura de ulei. Cand slaninuta s-a calit se adauga si ceapa taiata foarte marunt si se caleste pana isi schimba culoarea. Se adauga si ardeiul taiat feliute subtiri, se mai lasa pe foc inca 2 minute si apoi se stinge totul cu 2 litri de apa fierbinte. Se adauga putina sare si 1/2 lingurita mica de Maggi (sau Vegeta, sau Podravka sau oricare alt concentrat pe baza de legume).

Se adauga apoi rosiile cherry intregi; daca nu va place pielita, rosiile se decojesc foarte usor daca le scufundati pentru cateva secunde in apa clocotita. Se mai adauga si guliile taiate in cubulete foarte mici, morcovii taiati feliute, mazarea, pastaile taiate in feliute subtiri, 1 lingura de frunze de patrunjel si lingurita de frunze de leustean si se lasa sa fiarba la foc mic pana sunt bine fierte toate legumele.

Se ia cratita de pe foc si se lasa ciorba sa se raceasca un pic. Se drege apoi cu oul batut bine cu cele doua linguri de smantana si un polonic de ciorba, se mai adauga sare dupa gust si se presara pe deasupra lingura de frunze de patrunjel proaspat.
Eu am mai adaugat cate o lingurita de smantana in fiecare farfurie si am prajit cate o felie de paine pentru fiecare... mai nou incerc tot felul de bunatati pe care sa le incerc langa cate o felie de paine prajita datorita tatalui meu care ne-a facut cadou de nunta un toaster grozav! Multumiiiiiim! :D:D:D

Pofta buna va doresc!

Omleta cu rosii cherry

















Salutare!

Zilele trecute Cristi si-a facut o minunatie de omleta care parca imi facea cu ochiul de pe farfurie. Asa ca m-am pus pe treaba si mi-am facut si eu o papara asemanatoare care nu numai ca arata bine ci e si foarte buna la gust.

Aveti nevoie de: 2 oua, 4 felii de salam (sau sunca sau parizer), sare, piper, 10 rosii cherry, 1 cub mic de unt

Se pune cubul de unt sa se topeasca intr-o tigaie mica de teflon.
Se bate oul nu prea tare cu o furculita, cu sare si piper.
Feliile de salam si rosiile cherry intregi se pun la prajit in untul din tigaie. Cand e prajit salamul pe o parte se intoarce pe partea cealalta si se adauga oul pe deasupra. Se lasa sa se prajeasca un pic si se impatura papara in doua.

Gata! Simplu de facut, hranitoare si delicioasa!

Pofta mare va doresc!

Ciorba cu galuste de carne (perisoare)


















Salutare!

Saptamana trecuta am facut o ciorba de perisoare atat de buna incat abia am prins o farfurie sa ii fac o poza si sa ma laud cu ea pe blog... daca nu ma credeti ii puteti intreba pe Cristi si pe Flo care abia s-au desprins de scaune dupa cate doua portii copioase de persoana.

Aveti nevoie de: 500g carne tocata amestec de porc si vita, 1 cana mica cu orez, 3 oua, sare, 2 linguri mari cu smantana grasa, 1 ceapa alba, 3 morcovi mari, 1 gulie mica, 1 ardei gras verde mare, 1 legatura de frunze de patrunjel, 1 lingura cu frunze proaspete de telina tocate marunt, 3 linguri de ulei de floarea soarelui

Ceapa se curata, se taie foarte marunt si se pune la calit in cratita de ciorba in cele 3 linguri de ulei, la foc mic. In timpul acesta se taie feliute mici ardeiul si se pune la calit impreuna cu ceapa. Gulia se taie si ea cubulete mici si se adauga in cratita de ciorba impreuna cu 1 morcov dat pe razatoarea mica. Se amesteca cu ajutorul lingurii de lemn de cateva ori si se stinge cu apa fierbinte... cam 2 litri.

Ceilalti 2 morcovi se taie feliute sau cubulete si se adauga la ciorba impreuna cu frunzele de telina si jumatate din frunzele maruntite de patrunjel. Se drege de sare si se lasa la fiert cam 20 de minute.

Carnea tocata se amesteca cu 2 oua, cu sare si cu cana de orez. Se formeaza galuste cu mainile date prin apa rece si se adauga la ciorba. Se lasa sa fiarba la foc mic pentru cam o jumatate de ora. Se mai adauga apa daca e nevoie.

Se stinge apoi focul si se lasa sa se raceasca putin ciorba. Se bate apoi bine cu telul oul ramas si cele 2 linguri de smantana, se adauga un polonic de ciorba si se adauga apoi compozitia la ciorba. Se drege ciorba de sare si se adauga restul de frunze de patrunjel.

Pofta mare va doresc!