Salata de sfecla rosie

Una din cele mai bune, mai sanatoase si mai amuzante salate pe care le-am gatit a fost salata de sfecla rosie. Si cum e toamna si puteti gasi sfecla rosie peste tot, la supermarketuri, hypermarketuri, piete sau magazine de colt cred ca acesta este momentul ideal sa postez reteta mea de salata de sfecla... din pacate nu stiu sa va spun exact cantitatile de care aveti nevoie din fiecare ingredient deoarece de fiecare data cand o prepar folosesc sistemul "ochiometric" si o gust de vreo 5 ori pana sa ma decid ca asa vroiam sa iasa.

Aveti nevoi de: sfecla rosie, apa fiarta fierbinte, sare, zahar, otet, radacina de hrean (ideal ar fi sa folositi proaspata si data pe razatoarea fina, dar o puteti gasi si in comert in borcanase mici, sub forma de conserva)

Se incepe cu inceputul, si anume cu sfecla. Pe aceasta o puteti pregati in 2 moduri:

1. varianta rapida: Se spala sfecla, se curata de coaja, se taie cubulete si se pune la fiert in apa cu putina sare. Pro: sfecla e gata sa fie folosita in 5 - 10 minute din momentul in care incepe sa fiarba. Contra: sfecla pierde mult din gust, din aspect si din vitamine prin fierbere.

2. varianta gustoasa: Sfecla se spala foarte bine si se sterge cu un prosop de hartie. Se impunge apoi in cateva locuri cu furculita si se da la cuptor, la foc mediu, sa se coaca. Se incearca dupa aceea periodic cu furculita si, cand aceasta intra usor pana in mijlocul sfeclei, inseamna ca e gata sa fie folosita. Pro: Sfecla isi pastreaza culoarea si vitaminele, sa nu mai vorbim de gust care e de cel putin de doua ori mai intens decat daca e pregatita prin fierbere. Contra: dureaza destul de mult pana se coace, in functie de dimensiunile sfeclei poate dura de la 20 de minute pana la o ora si trebuie sa asteptati pana se raceste un pic ca sa o curatati de coaja.

Oricum ati pregatit sfecla, dupa ce e gata de folosire o taiati dupa cum va poarta imaginatia: cubulete, feliute, bastonase, inimioare, o dati pe razatoarea mare, sau pe razatoarea mica sau cum vreti sa arate, si o puneti in bolul de servire sau in borcanul in care urmeaza sa o pastrati.

Se face apoi dressingul din apa care a ramas de la fierbere sau din apa fiarta fierbinte, sare, zahar, otet si radacina de hrean data pe razatoarea fina. La capitolul acesta o pregatiti dupa gustul personal. Mie imi place mai dulce si cu mult hrean, mama o pregateste mai dulce si cu mai mult otet, in orice caz trebuie sa amestecati ingredientele si sa tot gustati pana sunteti multumiti de gust.

Turnati dressingul peste sfecla si pofta mare!

Pizza de casa (2)

Acum doua saptamani, pe data de 14 noiembrie mai exact si cu o zi inainte sa intram in Postul Craciunului ca sa fiu precisa, am decis eu, sotul meu si Florin sa sarbatorim lasatul secului cu vin fiert si cu gogosi. Prima si a doua parte ne-au iesit intocmai, adica sarbatoritul si vinul fiert... gogosile au suferit insa o mica "mutatie" si s-au transformat intr-o pizza minunata.

Pizza este una din mancarurile mele preferate pentru ca o poti gati dupa bunul plac, o poti prepara cu orice ai prin frigider... nu ai salam sau sunca, nu e bai, se poate face vegetariana, ai uitata prin camara o conserva de ananas, faci o pizza Hawai, nu ai decat ceapa prin camara, nici acum nu e stres, mai adaugi o conserva de ton si obtii o minunata pizza tonno e cipolla. Cred ca motivul pentru care indragesc asa de mult acest fel de mancare este ca imi permite sa ii dau frau liber imaginatiei mele, iar lui Cristi ii place pentru ca e buuuuna! si punct.

Aveti nevoie de:

pentru aluat: 500gr. faina alba, 1 cubulet de drojdie, 1 lingurita de zahar, 1/2 lingurita de sare, 1/2 lingurita de oregano, 1/2 lingurita de busuioc, 4 linguri de ulei (de floarea soarelui sau de masline), 1 cana de dimensiuni medii cu apa calda

pentru umplutura noi am avut la dispozitie: salam crud-uscat taiat feliute foarte subtiri, 1 ardei verde, masline verzi umplute cu gogosari, cascaval pentru pizza*, 1 conserva cu porumb dulce, 1 conserva cu ciuperci champignon taiate felii, sare, piper, oregano, busuioc, 300ml. sos de rosii (bulion), 4 catei de usturoi

In cana cu apa calda se pune cubul de drojdie cu lingurita de zahar si o lingurita de faina, se amesteca sa se dizolve drojdia si se lasa apoi sa stea intr-un loc caldut pentru cateva minute, pana vedeti ca amestecul incepe sa se umfle.

Intr-un bol incapator in care s-a pus restul de faina se adauga amestecul de mai sus impreuna cu restul ingredientelor si se framanta cu mana pana se obtine un aluat tare si elastic. Daca mai e nevoie puteti sa mai adaugati apa calduta. Dupa asta puteti lasa aluatul sa creasca intr-un loc cald pentru o jumatate de ora sau puteti face o smecherie pe care o fac eu de fiecare data. Incep sa preincalzesc cuptorul pentru pizza, la foc mic, cu aluatul in cuptor. Totul e sa aveti grija sa puneti un dog de lemn sub bol ca sa nu se topeasca, si in nici un caz sa nu il lasati mai mult de 5 - 10 minute sau nu o sa mai puteti lucra cu el.

Intre timp se amesteca intr-o cana bulionul cu putina sare, piper, usturoiul dat pe razatoarea fina, oregano, busuioc si alte condimente care va plac pe pizza.

Aluatul se scoate, se intinde intr-o foaie subtirica ce se aseaza in tava sau tavile de pizza care au fost unse in prealabil cu putin unt sau margarina si tapetate cu faina. Se ung apoi bine cu amestecul de mai sus (cel cu bulion). Nu va speriati daca vi se pare prea mult lichid,asa trebuie sa fie.

Se aseaza apoi feliile de salam, ciupercile, porumbul, felii de ardei, se rade pe deasupra mult cascaval, se pun apoi maslinele si se da pizza la cuptor la foc mediu pana se coace aluatul.

Noi am avut si ketchup la dispozitie, dar a fost asa de buna pizza ca nu am avut nevoie de el.

Pofta buna va doresc!

* Daca tot am pus o steluta langa cascavalul de pizza m-am gandit sa o si explic. Puteti folosi cam orice fel de cascaval pe pizza... nu cred totusi ca o sa va incumetati sa cumparati cascavalul super cascavalul cu mucegai si impachetat in lemn de nu stiu care esenta si sa il radeti pe acela pe deasupra pizzei... puteti, dar totusi! Puteti insa incerca cascavalul pentru pizza. Eu l-am trecut mult timp cu vederea prin magazine, obisnuita fiind cu marcile cunoscute; pana o data cand mi-am zis ca nu am ce pierde si l-am cumparat. De sine statator, servit ca o gustare, nu e chiar cel mai reusit; dar pe pizza e fantastic de bun, se topeste la fix, are gust bun si costa mult mai putin decat cascavalul obisnuit... ziceam si eu asa, ca un sfat prietenesc.

Placinta cu dovleac

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O buna parte din serile copilariei mele mi le-am petrecut in fata televizorului urmarindu-i pe Tom si Jerry sau pe Dexter si Dee Dee trecand prin tot felul de peripetii, iar in fiecare an, o data cu apropierea toamnei, ii vedeam mancand faimoasa "pumpkin pie" sau placinta cu dovleac cum ii spunem noi. Si cum nici mama, nici bunicile, matusile sau prietenele lor nu gateau asa ceva nu am putut decat sa visez la minunatia aceea prezentata in desene animate... asta pana acum deoarece tocmai am scos din cuptor o placinta cu dovleac.

 

Aveti nevoie de: 

pentru aluat: 1 ou, 2 linguri de zahar, un varf de cutit de sare, 2 linguri de ulei, 1 lingura de smantana, 1/2 cub de drojdie, 1 cana cu apa calduta si faina cat cuprinde

pentru umplutura: 800 gr. dovleac pentru placinta, 2 linguri ulei, 5 linguri de vin, 5 linguri de apa, 1 pliculet de zahar vanilat, 1 baton de scortisoara, zahar si sare dupa gust

In cana cu apa calduta se pune jumatatea de cub de drojdie, 1 lingurita de zahar si 1 lingurita de faina. Se amesteca cu o lingurita si se tine la loc cald cateva minute. Intre timp se pun restul ingredientelor intr-un castron, se adauga si drojdia si treptat cate un pic de faina pana cand se obtine un aluat de placinta numai bun. Se lasa sa creasca intr-un loc caldut.

Dovleacul se curata de coaja si de seminte si se da pe razatoarea mica. Se pune intr-o cratita cu fundul gros in care s-au pus uleiul, apa, vinul si batonul de scortisoara si se caleste la foc mic pana cand dovleacul devine moale, bine facut. Se adauga apoi zaharul vanilat, zaharul si sare dupa gust si se mai tine la foc cateva minute. Daca pe parcurs incepe sa se prinda de cratita, se mai adauga cate un pic de apa.

Se intinde apoi o foaie din  90% din aluat, se pune deasupra umplutura, se ruleaza ca pentru cozonac, si se pune in tava de cozonac tapetata cu hartie de copt. Din restul de aluat am taiat fasii si am decorat placinta. Am batut apoi bine un ou si am uns-o cu el, am presarat pe deasupra zahar tos si am dat placinta la cuptor la foc mediu spre mic pentru cam 30-40 de minute. Cand s-a rumenit pe deasupra am incercat-o cu o scobitoare pe margine ca sa nu nimeresc umplutura si cand a iesit uscata am scos-o din cuptor. Am pudrat-o pe deasupra cu zahar praf si gata!

Pofta buna!

Un mic sfat de final. Placinta de dovleac e pentru cei carora le place gustul de dovleac. Eu personal am fost incantata de rezultat, dar pentru prima data de cand gatesc, Cristi nu a cerut si o a doua felie!