Mici si foc de tabara de 1 Mai

Salutare!

Recunosc ca nu am mai postat de mult dar am avut o saptamana atat de ocupata incat painea cu unt a devenit mancarea mea preferata zilele astea :)).

Totusi, trebuie sa va povestesc cum mi-am petrecut ziua de 1 Mai, ma rog mai degraba cea de 30 Aprilie dat fiind ca am decis sa iesim cu cortul la Tarnita la coada lacului ca sa ne sarbatorim un prieten. "La Multi Ani, Paul!" cu ocazia asta.

Sa zicem ca totul a inceput cu bine, seara cel putin. Am ajuns in poienita, am ales un loc numai bun pentru acces la apa, am ridicat cortul, baietii au adus lemne, cu totii le-am curatat si le-am stivuit in gramajoare pentru foc, am prajit o prima tura de mici si am facut si niste cartofi pe jar... o minunatie, mai ales daca stii ca altfel nu iti ajunge painea :)), am intetit focul pana s-a facut suficient de mare ca sa ne incalzeasca pe toti si l-am mentinut asa pana dimineata pe la ora 6 cand am capitulat si eu si Flo, ultimii ramasi in picioare ca sa zic asa.

Pana aici, toata bune si frumoase, nu ne-a prea interesat pe noi ce faceau vecinii de poienita atat timp cat am fost bine aprovizionati cu voie buna, jocuri de mima si o rezerva vasta de subiecte de conversatie. Problema a fost ca o data cu ridicarea noptii, soarele a inceput sa scoata la iveala toate motivele pentru care nu imi place mie sa ies la gratar in locuri super cautate, cunoscute de toata lumea, si prefer sa platesc un ban in plus dar sa am parte de intimitate.

Dupa cum ziceam, pe la 6 dimineata ne-am indreptat spre cort cu intentia de a dormi si din fericire cam cu o jumate de ora inainte de asta s-au gandit si petrecaretii de la cativa zeci de metri mai in dreapta de noi sa opreasca manelele date la maxim. Ooo, dulce liniste, nu se mai auzeau decat sunetele scoase de baietii din stanga noastra, cu totii vopsiti verde in cap, in timp ce isi rezolvau problemele legate de consumul excesiv de alcool... in fine, macar stiam ca inca respira.

Asa ca ne-am invelit in paturi, ne-am asezat cat mai comod si am dormit... vreo 30 minute pana cand linistea diminetii a fost invadata de un sunet tare si indecis ce vestea ca cineva incerca sa prinda un post radio cu boxele date la maxim; pana la urma a reusit si ne-am dat seama ca vestitorii noii zile parcasera chiar langa noi. Dupa doua ture de certuri cu vecinii care le atrageau atentia sa dea muzica mai incet, nou venitii s-au decis sa adune niste lemne pentru foc; a urmat strigarea "Romania, trezeste-te!", un sunet de drujba, un ropot de aplauze, versuri de manea fredonate frenetic si o limba romana vorbita cu accente proaste a unei limbi necunoscute mie (si chiar cunosc!), chiote de bucurie si la final injuraturi si strigate de nervi deoarece se pare ca pomul pe care pusesera baietii ochii a decis sa riposteze prostiei care se napustea asupra lui si l-a cinstit pe taietorul lui cu o ditamai bucata de aschie in ochi, de sareau si urlau baietii mai ceva ca un card de gaste in lanul cu orz.

Prea tarziu sa ma bucure vreun pic razbunarea naturii, caci eram deja in picioare. Am reusit sa ii vad pe baieti si la fata: inalti, cu pantofi de lac si pantaloni albi la dunga sau blugi, dupa caz, tricouri mulate, ochelari de soare, caciuli de iarna si lanturi groase cat funia de la carul cu vite pe care inca il au bunicii mei, atitudine suparata, tupeu la maxim si facand o galagie greu de descris fara sa iau inainte o pastila de durere de cap ca sa nu imi tiuie urechile doua zile.

O data cu mine s-au trezit si ceilalti caci galagia era deja in toi, si am observat ca au inceput sa apara, masina dupa masina, tot mai multi clujeni dornici de un gratar.

Acum va supun unui exercitiu de imaginatie: adaugati lipsei de somn, surplusului de muzica de calitate indoielnica, frigului din timpul noptii, fumului de gratar inhalat si galagiei suportate, un pic de durere de cap, purici luati de la cainele prietenilor care ne-au insotit, o atitudine de ciuperca din partea acelora din gasca care au consumat alcool putin mai mult decat era cazul si mizeria pe care au facut-o ceilalti in poiana, si veti obtine viteza cu care am facut eu repede bagajele si m-am grabit sa ma intorc in oras. Astfel ca pe la ora 13:00 eram deja acasa, hranita, curata, in pijamale si sub pilota ca sa ma odihnesc dupa super ziua de 1 Mai. Daca vreti puteti sa-mi spuneti ca asa e la iarba verde, nu va contrazic sau puteti sa-mi spuneti ca sunt cam pretentioasa, va dau dreptate, dar sincer eu una m-am saturat de gratare la coada lacului pentru urmatorii 250 de ani... vorbim dupa :)).

Postez niste poze cu micii si cu cartofii totusi, caci de acea parte nu pot sa ma plang deloc.

In speranta ca voi v-ati distrat mai bine decat mine, va doresc un sfarsit de saptamana placut!